Trăind pe pamant ca un Sfânt…

Trăind pe pamant ca un Sfânt…

          Daca diavolul s-a luptat ca sa imbrace primi oameni in gradina Edenului, in Era noastra strategia lui s-a schimbat. Multitudinea de sortimente in milioane de magazine nu satisfac gusturile oamenilor. Un trup cat mai gol este mai grozav, un trup cat mai atragator este mai de valoare…

’’Serafimii stateau deasupra Lui si fiecare avea sase aripi: cu doua isi acopereau fata cu doua isi acopereau picioarele si cu doua zburau’’. Isaia cap 6:2

      Desi sunt Serafimii, cel mai inalt grad de sfintenie din raiul lui Dumnezeu, in fiecare moment zi si noapte stau neobositi si se inchina dar nu oricum, striga dar nu orice, isi acopera fata si picioarele si strigatul lor zguduie Templul lui Dumnezeu, Sfant, Sfant, Sfant este Domnul!

     In urma cu mai mult de 2000 de ani strigau si pamanteni, dar nu viata, strigau la moarte cu El…nu avem nevoie de un Sfant printre noi sa ne contamineze, ne place in intuneric ca faptele noastre sa nu fie descoperite.

      Na putut Moise sa-l vada pe Dumnezeu in toata splendoarea, a fost nevoie sa-l acopere cu mana ca sa moara. Cand Dumnzeu si-a intors fata de la Hristos, pamantul s-a cutremurat si soarele sa ascuns. Cine poate sa se compare cu El? Cel mai credincos om de pe fata pamantului  Iov a exclamat dupa ce Dumnezeu ia vorbit:’’Doamne, ma pocaiesc in sac si cenusa!’’. Sfintenia lui Dumnezeu este incomparabila, ea nu este nici ca cel mai stralucitor diamante din univers, cea mai curate lacrima, este mult peste imaginatia celui mai mare Savant al omenirii.

’’…si poalele mantiei Lui umpleau Templul’’. Isaia cap 6:1b

     Haina lui Dumnezeu umplea Templul, ale noastre uneori nu pot acoperi nici macar trupul sufcient. Suntem in criza dar nu de haine, suntem in criza dar nu la podoabe, suntem in criza de sfintire. A fi sfant inseamna a fi separate de lume, pus deoparte pentru Dumnezeu. Podoaba casei lui Dumnezeu este si va ramane sfintenia. Doar sfinti vor mosteni cerul

     Sfinti lui Dumnezeu n-au ce cauta la strand, nici in club si nici cu haine ’’cusute din frunze’’ indiferent ca sunt pe strada sau la biserica. Sfinti lui Dumnezeu trebuie sa isi acopere trupul cu rusine si sfiala. In urma cu cativa ani, unul dintre prieteni mei s-a pocait. Era pe la inceputul credintei si avea multe lupte interioare. In una dintre serile de Evanghelizare la o biserica de oras, am observat ca era tot mai mult cu capul plecat si trist. L-am intrebat care e problema lui, daca se simte bine si mi-a raspuns: ’’Te rog, hai acasa, sunt mai mult ispitit privind la surioara de la cor decat sa pot auzi Cuvantul lui Dumnezeu. Avea un decolteau…mare!’’. Traim realitatea astazi in multe biserici unde accentual pe sfintire nu este pus, doar Isus ne iubeste, El este dragoste.  Versetele de mai sus arata ca, Dumnezeu este Sfant dar si un foc.

     Sfintirea porneste din interior si se vede pe exterior. Nu va merge nimeni sa masoare cu sublerul lungimea fustei si a baticului, dar Dumnezeu le masoara daca hainele tale vor fi o pricina de pacatuire pentru cineva. Binecuvantarea in viata depinde de masuratorile lui Dumnezeu.

     Daca vrei sa vezi raiul va trebui sa strigi: Sfant esti Doamne, ma sfintesc  si eu! Ajuta-ne Doamne!