Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa.”
Marcu 16:17-18
Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, şi vom locui împreună cu el.
Ioan 14:23
Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei, şi vorbeau în alte limbi, şi proroceau.
Fapte 19:6
"Noi toţi în adevăr am fost botezaţi de un singur Duh ca să alcătuim un singur trup"
Acesta este rostul botezului cu Duhul Sfânt: finalitatea alcătuirii unui singur trup: "noi toţi suntem mădulare ale trupului Său".
Botez înseamnă scufundare, deci botez cu Duhul Sfânt înseamnă scufundare în Duhul Sfânt. O imagine care ne poate ajuta să înţelegem mai bine realitatea umplerii noastre cu Duhul este aceea a unui burete scufundat în apă: este umplut imediat cu apă, dacă este scufundat în ulei se umple cu ulei. Dacă este scos din lichid şi apăsat, va da afară doar ceea ce conţine. Dacă a fost umplut cu apă nu va elimina la apăsare ulei. Nici noi dacă nu stăruim în credinţă, la încercarea credinţei nu putem să arătăm credinţa, pur şi simplu pentru că nu suntem îmbibaţi cu aceasta. Ca creştini am fost rânduiţi la a umbla în Duhul, adică într-un mediu plin de Duhul lui Dumnezeu pentru a putea fi umpluţi cu acesta. Deuteronom 6:7 Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi, şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula. Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâni, şi să-ţi fie ca nişte fruntarii între ochi. Să le scrii pe uşiorii casei tale şi pe porţile tale.
Noi trebuie să ne îngrijim de crearea şi de existenţa unui mediu duhovnicesc în familia şi în Adunarea în care ne-a rânduit Dumnezeu. Acest mediu duhovnicesc va umple pe toţi cei care sunt prezenţi. Suntem în mod comun înşelaţi să credem că o simplă transmitere de informaţie, să zicem religioasă, este suficientă pentru obţinerea reacţiei aşteptate în cei care ne ascultă, în cei dragi, în fraţi sau în membri familiei noastre. Avem impresia că un lucru spus odată este deja înţeles şi nu mai trebuie repetat, ca alocarea unei părţi din timpul nostru lucrurilor lui Dumnezeu este suficientă şi ca polarizare a activităţilor noastre în "profane" şi "sfinte" este ceva corect. Este o iluzie comună celor care nu sunt conştienţi de adâncimea mlaştinii morale în care zace mintea oamenilor, este o înşelătorie căreia îi cad pradă toţi cei care nu cred cu tărie în faptul că omul nu este liber să aleagă ci este condamnat şi închis în neascultare.
Omul este din punct de vedere al simţurilor extrem de permeabil sau cu alte cuvinte nu are străjeri la porţile simţurilor. Este ca un burete, se umple de mediul care-l înconjoară.
Ca oameni duhovniceşti suntem făcuţi conştienţi, pe de o parte să evităm mediile rele şi să umblăm în Duhul, să evităm tovărăşiile rele, iar pe de altă parte suntem învăţaţi să fim noi înşine în familia şi Adunarea în care ne-a rânduit Dumnezeu provocatori de mediu bun, creatori şi întreţinători de stare spirituală potrivită creşterii şi îmbibării celorlalţi cu lucrurile Duhului lui Dumnezeu.
Vă mai dau un exemplu: m-am re întors de curând din USA şi mulţi mă întreabă, ei, cum a fost, ce ţi-a plăcut, ce nu ţi-a plăcut, ce te-a şocat? etc. Un lucru care m-a şocat a fost că copiii românilor din USA nu mai ştiu româneşte. De fapt aceasta m-i s-a părut normal, anormală a fost însă reacţia părinţilor acestor copii care susţineau sus şi tare că copiii lor ştiu româneşte. Majoritatea ştiau româna să-i zic aşa "de casă" gen: "plec, vin, mănânc, dorm" şi încă vreo 200 de cuvinte specifice mediului familial. Cu greu cu unii din ei legam o conversaţie care să aibă nevoie de un vocabular mai bogat. Când am relatat acest lucru unui frate care a terminat psihologia, mi-a replicat promt: "e normal ei nu au trăit în "baia lingvistică". A fost noua pentru mine această expresie, probabil specifică lingviştilor şi psihologilor, dar am meditat asupra ei şi mi-am dat seama de analogia care există între "baia lingvistică" şi botezul cu Duhul Sfânt.
Pentru a asimila pe deplin o limbă ai nevoie de "baia lingvistică" respectivă, să fii îmbibat cu limba respectivă, să-ţi între involuntar pe urechi, să primeşti în ea lucrurile necesare şi plăcute. Pentru a fi plin de Duhul Sfânt ai nevoie de "Botezul cu Duhul Sfânt", de un mediu îmbibat cu Duhul lui Dumnezeu, să-ţi intre pe urechi permanent şi constant lucrurile necesare şi plăcute ale părtăşiei frăţeşti, să trăieşti şi să simţi cu cei cu care eşti în acelaşi mediu spiritual.
Nu prin simpla transmitere de informaţie religioasă copiii şi fraţii noştri se vor bucura de căldura care ne-a încălzit nouă inima ci prin aprinderea şi întreţinerea unui foc viu al dragostei, bucuriei, păcii şi neprihănirii în familia şi Adunarea în care suntem mădularele unii altora. "Nu stingeţi Duhul", "înflăcărează darul" sunt îndemnuri care ne duc cu gândul la rugăciune, la cântare, la Cuvânt, la îndemnare, la priveghere unii asupra altora, la o stare de părtăşie comună a lucrurilor Duhului lui Dumnezeu, la mediul care se creează şi care îmbibă pe cei care-i cuprinde făcând din ei un "sălaş" al credinţei (2Tim1:5).
Opusul acestor lucruri este nepăsarea, părerea naivă ca dezlănţuirea poftelor şi a curiozităţii fireşti în copiii noştri va putea fi înfrântă mai târziu printr-o hotărâre de al urma pe Domnul Isus, sa existe lucruri "neutre" care au voie să ne umple timpul, că omul de fapt are "voinţa liberă", că nu este rob "Stăpânitorului veacului acestuia" şi păcatului generat de el şi că vom putea totul regla mai târziu printr-o neutralizare religioasă a tuturor obiceiurilor înrădăcinate îndărătnic în firea netăiată împrejur.
Amarnică înşelare şi tardivă deşteptare.
"Să ne trezim cum se cuvine" şi să zidim în vreme de pace zidurile Ierusalimului celui Nou, ale Adunării (vezi Isaia 54) pentru a putea sta tari "în ziua cea rea". Să nu ne mulţumim cu religiozitatea formală a majorităţii condusă de lupi deghizaţi care au polarizat aşa zisa Adunare în clerici şi laici şi au distrus din temelii între ei părtăşia şi viaţa care se scurge din Cap prin "fiecare mădular" prin "fiecare încheietură". Noi am fost creaţi în Domnul Isus ca "mădulare unii altora" şi am fost aşezaţi în trup " ca mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele". Acesta este mediul Spiritual ("baia. botezul, scufundarea") în care umblăm şi care într-adevăr are putere de regenerare. Să veghem la existenţa şi propăşirea acestor stări de Har prin călăuzirea şi spre singura Glorie a Domnului Isus.
Domnul să vă binecuvânteze. AMIN.
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen