Un trandafir visează să fie
sărutat de albine. Ori măcar să fie atins. Dar nu vine niciuna. Atunci
Soarele îl întreabă mirat: “Nu te-ai plictisit să aștepți?”. “Ba da,
zice trandafirul. Dar, dacă îmi închid petalele mă ofilesc!”.
Cine iubește nu stă cu mâinile în
buzunar. Și nici atât la spate. Ci e tot timpul cu brațele deschise sub
formă de cruce! Isus așa a iubit! Ba chiar și azi, la Poarta Cerului
așteaptă cu brațele întinse spre Est și Vest…
Numai brațele deschise îmbrățișează
înlăcrimații, săracii, pe cei cu beteșug. Cerșetorii. Dar și
risipitorii. Cine stă deschis ca o cruce evanghelizează, botează,
hrănește orfanii. Îi face chiar pe îngeri să privească invidioși…
Biserica trebuie să fie plină de cruci! Nu de sălcii… Și nici atât de cactuși!
Încercați să stați cu brațele deschise
chiar și atunci când nimeni nu e gata să vă îmbrățișeze! Brațele căzute
ofilesc inimile. Și nici nu răspândesc parfum. Sunteți trandafiri
frumoși, dar polenizarea nu se face fără albine!

.jpg)
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen