Powered By Blogger

Montag, 23. März 2015

Atacul împotriva învierii

Atacul împotriva învierii



O revistă de scandal elveţiană a publicat un articol cu titlul «Isus nu a înviat?» în care se scrie: Trebuie rescrisă Biblia? Nu este Paştele cea mai importantă sărbătoare creştină?

Asemenea întrebări s-au pus într-un documentar realizat de BBC, afirmându-se că învierea, aşa cum o descrie Biblia, nu a avut loc!

Iată o afirmaţie revoltătoare! Dacă ea ar fi adevărată, atunci creştinismul se va scutura din temelii!

Conform cercetărilor lor, Isus din Nazaret a fost îngropat în mormântul unei familii din Ierusalim, acolo fiind înmormântaţi şi Maria şi losif, părinţii Săi.

În 1980 în timpul săpăturilor arheologice efectuate în lerusalim s-a descoperit un mormânt, în care s-au găsit un fel de sicrie din piatră, numite osuarii. Pe trei dintre ele au fost gravate numele «Maria», «Iosif» şi «Isus».

Sicriele s-au depozitat într-o arhivă, rămânând ascunse timp de 16 ani! Acum însă acestea s-au redescoperit. Jurnalistul Chris Mann, documentându-se pentru realizarea unui serial religios pentru BBC, a găsit într-un depozit o urnă funerară cu inscripţia «Isus, fiul lui Iosif».

După ce a insistat să i se arate alte osuare care datează de 2000 de ani, el a găsit ceva interesant: pe două dintre ele erau inscripţionate în ebraică «Maria» şi «Iosif».

Pe un altul este gravat în limba greacă «Maria» - presupunându-se că ar fi vorba de Maria Magdalena, femeia păcătoasă mântuită de Isus şi care a fost o martoră importantă a învierii Sale. Pe alte două sicrie ar fi fost gravate numele «Matei» şi «Iuda, fiul lui Isus».

Joe Zias, arheolog la Oficiul Israelian pentru Arheologie, afirmă că «abundenţa numelor ne dă de gândit». «Dacă osuarele nu ar fi fost descoperite într-un singur mormânt, atunci le-aş fi considerat cu siguranţă false. Ele însă au fost descoperite într-un context arheologic autentic».

Cu privire la asemenea descoperiri senzaţionale se poate spune că «nu tot ce străluceşte este aur». A trage concluzia că Domnul nu a înviat pentru că s-au găsit aceste obiecte, este fals şi nefondat. Pe atunci existau mulţi oameni care aveau asemenea nume.

Cel mai credibil şi autentic document care există şi care va rămâne este Biblia. De-a lungul istoriei arheologii au fost nevoiţi să dea dreptate deseori Sfintei Scripturi. Biblia afirmă că Domnul Isus nu a fost îngropat într-un mormânt de familie, în care deja era înmormântat Iosif (care probabil a murit cu mult înaintea răstignirii Sale), ci într-un mormânt în care nu a mai fost aşezat nimeni. «Spre seară, a venit un om bogat din Arimatea, numit Iosif care era şi el ucenic al lui Isus. El s-a dus la Pilat, şi a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să i-l dea. Iosif a luat trupul, l-a înfăşurat într-o pânză curată de in, şi l-a pus într-un mormânt nou al lui însuşi, pe care-1 săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormântului, şi a plecat» (Matei 27,57-60). Astfel s-a împlinit profeţia lui Isaia, care în urmă cu 700 de ani scria despre moartea lui Isus:

«Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nici o nelegiuire şi nu se găsise nici un vicleşug în gura Lui» (Isaia 53,9). Iosif din Arimatea a fost un om bogat. Isus a fost pus în mormântul său, care se afla printre cele ale păcătoşilor.

De multe ori Domnul Isus a vestit moartea şi învierea Sa. Iar cel care studiază viaţa Lui foarte atent, cu greu L-ar considera mincinos. În Matei 16,21 este scris: «De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorât, şi că a treia zi are să învieze». Isus nu a vestit doar învierea Sa, ci a precizat şi când va avea loc ea, şi anume după trei zile. El a avut puterea să vorbească limpede despre un asemenea eveniment: «Drept răspuns, Isus le-a zis: „Stricaţi Templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica". Iudeii au zis: „Au trebuit patruzeci şi şase de ani, ca să se zidească Templul acesta, şi Tu îl vei ridica în trei zile?" Dar El le vorbea despre Templul trupului Său» (Ioan 2,19-21). Doar Fiul lui Dumnezeu putea să facă o astfel de afirmaţie, împlinind prin moartea şi învierea Sa planul lui Dumnezeu pentru mântuirea umanităţii. Josh McDowell prezintă câteva argumente în cartea sa «Der Tote, der lebt» (Cel mort, care trăieşte), care ar trebui să pună pe gânduri pe orice critic şi să-l îmbărbăteze pe cel credincios:

Mormântul gol

Adepţii lui Isus susţineau că EI a inviat. Ei au afirmat că Isus li s-a arătat timp de patruzeci de zile având multe dovezi convingătoare. Pavel spune că Isus S-a arătat la peste 500 de fraţi. Atunci majoritatea martorilor încă trăiau, putând confirma afirmaţiile lui Pavel (1 Cor. 15,3-8).

A.M. Ramsey scrie: «Eu cred în înviere, deoarece altfel nu s-ar putea explica o serie de fapte. Mormântul gol este prea adevărat ca să fie contestat». Paul Althaus afirmă că învierea «nu s-ar fi putut propovădui în Ierusalim nici măcar o zi, dacă mormântul gol nu ar fi fost o dovadă clară pentru credincioşi».

Paul L. Maier afirma într-un interviu: «Dacă analizăm fiecare dovadă în parte, sinceri şi cu atenţie, atunci, pe baza criteriilor cercetării istorice, putem într-adevăr afirma că mormântul lui Isus a fost gol în dimineaţa învierii. Până în prezent din sursele şi documentele arheologice nu s-a descoperit nici un indiciu care să conteste învierea lui Isus».

Cum putem explica mormântul gol? Nu a fost oare un fenomen natural?

Pe baza adevărurilor biblice şi a dovezilor istorice, noi, creştinii, credem că Isus a înviat prin puterea supranaturală a lui Dumnezeu. Pentru unii este greu de crezut un asemenea lucru; dar a nu crede ridică şi mai multe întrebări.

Este importantă situaţia de la mormânt după înviere. Pecetea romană s-a rupt - fapt pedepsit cu crucificarea. Piatra cea mare nu a fost rostogolită doar de la intrare, ci şi din faţa mormântului. S-ar putea presupune că cineva a luat-o şi a mişcat-o din loc. Soldaţii care păzeau mormântul au fugit. Pe atunci existau 18 infracţiuni pentru care o santinelă era condamnată la moarte, printre care adormirea în post şi părăsirea locului de pază.

Femeile au venit la mormânt şi l-au găsit gol - panicate, ele s-au întors şi le-au spus ucenicilor ceea ce au văzut. Petru şi loan au fugit la mormânt. Ei au descoperit fâşiile de pânză şi mormântul gol. Trupul lui Isus a trecut într-o nouă existenţă.

Teoriile care explică învierea ca pe un efect natural sunt neconvingătoare, având rolul de a ne întări încrederea în adevărul învierii.

Şi primii istorici (Pliniu, Tacitus, Claudiu şi Iosephus Flavius), care sunt şi cei mai credibili, au spus despre înviere:

"Acest om a fost Mesia, iar după ce Pilat L-a răstignit la insistenţa liderilor noştri, cei care L-au iubit, nu L-au părăsit. El li S-a arătat viu după trei zile, aşa cum au prorocit sfinţii profeţi" (Antichităţi, 18.3.3).

Alexander Seibel scrie în cartea sa «Ist Er tatsächlich auferstanden?» (A înviat El cu adevărat?):

Lordul Littleton şi Gilbert West, membri ai unui club ateist, au încercat să dovedească faptul că Isus nu a înviat. Ca urmare ei au trebuit să se dedice şi mai mult studierii acestui subiect. Pentru a demonstra contrariul, ei au fost obligaţi să aducă dovezi serioase şi consecvente.

Ei au fost jurişti, specializându-se în verificarea şi aprecierea argumentelor şi a indiciilor. Rezultatul: amândoi au devenit creştini. Ei au analizat, au fost consecvenţi şi deschişi din punct de vedere intelectual. Nu au mai avut altă cale, depunând armele în faţa Domnului înviat.

Credinţa nu este o «convingere ilogică cu privire la prezenţa incertitudinii», ci o convingere intelectuală care recunoaşte adevărul (vezi Ioan 8,31-32). Nu ar trebui să tragem concluzia că necredinţa este o convingere ilogică în lucrurile a căror prezenţă este ignorată? N.L.

Keine Kommentare:

Kommentar veröffentlichen